In locul lor s-a utilizat de asemenea o tehnologie foarte avansata, a campurilor energetice de protectie, peste care era suprapusa o proiectie holografica.
Partea interesanta este ca aceste campuri energetice sunt adptate la o frecventa de rezonanta specifica pentru fiecare dintre persoanele atestate sa intre in Marea Galerie si in Sala Proiectiilor. La sosire in aceasta locatie secreta, cei care aveau acces in interior purtau un fel de bratara, asemanatoare cu un ceas plat, care emitea acea frecventa.
Cand se aflau in fata campului energetic de la intrare, acesta permitea in mod automat accesul persoanelor respective. Tehnologia facea parte si ea din “setul secret” al hi-tech-ului american, permitandu-ne sa eliminam toate celelalte verificari si bariere de protectie.
De exemplu, paza umana ce era asigurata in primele faze de acomodare cu locatia si de amenajare a ei, atat la intrarea in tunel, cat si la intrarea in Marea Galerie si cea din Sala Proiectiilor, fusese integral inlocuita prin aceasta tehnologie uluitoare si foarte restrictiva. Nu-mi este insa permis sa descriu dispozitivele care creeaza campul energetic si nici sursa de energie care il sustine, de altfel neconventionala.
Prin aceasta simplificare radicala s-a obtinut nu doar o protectie aproape desavarsita a locatiei, dar si o dorinta mai veche a generalului Obadea si a lui Cezar, care nu erau de acord cu un flux prea mare de persoane in Sala Proiectiilor. Exista ceva foarte deosebit in legatura cu acest ansamblu arhitectonic secret din interiorul muntelui.
In celelalte volume am cautat sa redau intr-o anumita masura impresia de nesters pe care o lasa patrunderea sau ramanerea in acest spatiu. Este o experienta radical diferita de experienta cotidiana in lumea “de afara”. O fiinta sensibila ar putea spune ca “iti lasa o urma de nostalgie in suflet”, alta ar putea sa o descrie ca “o misterioasa chemare spre necunoscut”, iar altii ar putea sa defineasca totul ca “o adevarata magie”.
Personal cred ca fiecare dintre aceste caracteristici contine un adevar partial, pentru ca, asa cum am mai spus, atunci cand patrunzi in Marea Galerie si mai ales in Sala Proiectiilor este ca o intrare “intr-o alta lume”. Sentimentul este complex si uluitor in acelasi timp, te simti parca transportat intr-un loc sacru.
Chiar faptul ca in interiorul locatiei nu exista nici o urma de praf sau murdarie este semnificativ. Insa dincolo de aceasta, exista caracterul sacru de necontestat al locului; te simti parca mai usor, lipsit de griji, ai vrea sa nu te mai intorci in lume. Gandurile negre dispar, preocuparile si planurile meschine de asemenea, tot ce doresti este o continua nazuinta catre bine si armonie.
Revenind la elementele structurale generale ale locatiei, una dintre cele mai sofisticate zone ale complexului militar din Bucegi este camera de control, care a fost construita in interiorul prelungirii artificiale a muntelui. De aici se monitorizeaza totul in legatura cu imprejurimile locatiei, caile de acces, functionarea permiselor energetice, alimentarea cu energie.
Este greu de conceput ca pe Pamant poate exista o asemenea tehnologie, dar ea este acum o realitate in locatia noastra secreta. De pilda, ea asigura un “baraj psihic de protectie a zonei”, insa tehnologia este radical diferita de ceea ce se cunoaste ca fiind HAARP; prin comparatie, aceasta pare a fi o joaca de copii fata de modul de protectie subtil energetica, ce este asigurat pentru a impiedica alte fiinte sa se apropie prea mult de zona respectiva.
Persoana se simte dezorientata si nesigura, pe fondul unei usoare ameteli de care este cuprinsa, ceea ce este suficient pentru a o face sa se retraga, insa remarcabil este ca aceasta tehnologie actioneaza intr-un mod “inteligent” fara asistenta umana, apreciind daca “intrusul” sau “intrusii” se indreapta spre complexul secret.