Nicolae Federiuc, jurnalist:
Bun de citit:
Războiul cognitiv din capetele eurolatrilor. Ideea europeană a fost ucisă chiar de cei plătiți să o propage
Sute de milioane de euro s-au investit, în ultimii ani, doar în propagarea ideii de integrare europeană.
A fost mobilizată cam toată societatea civilă și presa (cea care a refuzat să se înscrie în acest cor monoton a fost pur și simplu lichidată), pentru a argumenta în fel și chip cât de bună e UE, mai ales având pe fundal o Rusie agresoare.
Toate administrațiile, de orice nivel, au lucrat la turații maxime pentru a promova aceeași idee. „Integrarea europeană” a fost băgată în școli, grădinițe, spitale, a fost imprimată pe facturi, până și pe semnăturile electronice ale persoanelor fizice.
Drumurile au devenit „europene”, satele au devenit „europene”, „Revelionul” de la Moldova 1 a devenit „european”, orice pârț avea atașat de el sintagma „european”. Până și distroficele stații de așteptare, instalate de Spînu pe margini de drumuri, au fost vopsite în „albastru-european”.
S-a perindat pe aici, în valuri succesive, toată elita conducătoare a Uniunii Europene, președinți, prim-miniștri, miniștri de externe, comisari albaștri de care vrei, de ziceai că Republica Moldova a devenit buricul Universului.
Atâtea investiții și atâta efort în propagarea unei idei nu a existat și nu cred că va mai exista vreodată...
Și, fiți atenți, toate acestea n-au pornit pe loc gol. Până a începe această psihoză colectivă, în Republica Moldova DEJA exista o majoritate covârșitoare proeuropeană. Aproape 70 la sută din populație își dorea integrarea în UE.
Ca, după toți acești ani, după toată această cheltuială fără număr, după toată această deschidere nemărginită, după ce toată mașinăria de stat a fost trecută pe „ecartament european”, 51% din cetățeni, majoritatea calificată, să constate că NU mai au încredere în Uniunea Europeană. Iar 68 la sută, adică două treimi din populație, să spună că discuția despre eurointegrare ne face rău și ar trebui evitată (vezi sondajul IMAS).
Conștientizați proporțiile catastrofei?
Vă imaginați câte am fi reușit dacă am fi canalizat acest efort uman și financiar către lucruri mai lumești, mai practice, către proiecte concrete, către economie, către educație, sport, cultură?! Și dacă am fi făcut din integrarea europeană un proiect tehnic, nu ideologic?
Am pățit exact ca în pandemie. Or, dacă banii băgați în propaganda anti-COVID ar fi fost investiți direct în sănătate, astăzi am fi avut cel puțin trei spitale regionale ultramoderne.
Așa că am să vă dezamăgesc, dragi proeuropeni: nu propaganda rusească e problema principală aici. Ideea europeană a fost compromisă nu atât de ruși, cât chiar de „pro-europeni”. De modul în care au ales ei să facă propagandă. Opinia publică a fost intoxicată, pur și simplu. Fețele lor, vorba lor, atitudinea lor au îngropat proiectul european. Anume din cauza lor, lumea nu mai vrea să audă despre integrare europeană, că i se face rău.
Problema nu e că integrarea europeană ar fi rea, dimpotrivă, a fost și rămâne o opțiune vitală. Problema e că a fost transformată într-o ideologie agresivă, care nu se sprijină pe nimic.
Dacă ar fi fost oameni corecți, sinceri și bine intenționați, puteau să se dea peste cap rușii...
În concluzie, războiul cognitiv există, doar că el se duce anume în capetele lor, ale acestor eurolatri, fără viziune, fără simț al ridicolului și... fără obraz.
