Nu vorbesc abstract. Ani la rând am coordonat inclusiv activitatea procuraturilor militare și știu cum arată, în realitate, respectarea legii în Forțele Armate - dar și cum sunt ascunse abuzurile atunci când controlul dispare.
Probleme au existat mereu. Diferența este că, până la „reforme”, exista un mecanism specializat de control penal – procuraturile militare – care scoteau abuzurile la lumină și îi aduceau pe responsabili în fața legii.
Astăzi vedem altă realitate.
Sub mandatul actualului ministru al apărării au murit și continuă să moară militari, iar statul nu previne, nu oprește și nu răspunde. Despre aceste tragedii aflăm nu din explicații oficiale.
Cifrele arată că nu vorbim despre cazuri izolate.
Potrivit datelor Procuraturii Generale, în ultimii 5 ani au fost pornite 28 de cauze penale pentru violență asupra militarilor, iar doar 13 au ajuns în judecată. Adică mai puțin de jumătate.
Și mai este un lucru extrem de grav: datele privind decesele militarilor nici măcar nu sunt gestionate de Procuratură. Acestea sunt în evidența MAI. Cu alte cuvinte, nici Procuratura, nici Ministerul Apărării nu prezintă public o imagine completă a tragediilor din armată.
Paradoxul este și mai mare: în 2024 criminalitatea militară a crescut cu 30 de cazuri (+27,5%), iar în 2025 apare în statistici o singură cauză penală privind violența asupra militarilor. Sună ca progres? Nu. E un paradox periculos.
Chiar Procuratura avertizează: după lichidarea procuraturilor militare, comandamentul militar decide ce ajunge la Procuratura sau Poliție și ce rămâne „problemă internă”, soluționată disciplinar. Când dispare controlul independent, dispar doar cifrele, nu violența.
Reforma nu a redus infracțiunile. A redus șansele ca ele să ajungă în fața legii.
Această situație e rezultatul direct al pseudo-reformatorilor, care au lichidat inclusiv procuraturile militare exact când criminalitatea în Forțele Armate era în creștere.
Datele vorbesc de la sine:
– anul 2015: 217 infracțiuni în Forțele Armate;
– primele 6 luni 2016: 126 infracțiuni – cu doar două luni înainte de reformă.
Așadar, în prag de reformă, criminalitatea militară creștea, iar reformatorii lichidau mecanismul specializat de control penal: procuraturile militare.
Cei care au promovat această decizie se află astăzi în funcții-cheie ale justiției și continuă să vorbească despre „progrese”, în timp ce prețul este plătit de militari și de familiile lor.
Când există monitorizare externă, adevărul iese din nou la suprafață. Raportul Avocatului Poporului arată că doar din iulie 2025 au fost raportate 28 de incidente în unități, dintre care 18 cazuri grave, cu fracturi sau traumatisme serioase. Aceasta este diferența dintre control real și statistică cosmetizată.
Într-un sistem militar cu comandă strictă, ierarhie și disciplină, repetarea tragediilor înseamnă eșec de conducere, amplificat de eșecul reformelor.
Dacă statul nici măcar nu ține evidența centralizată a militarilor care mor, despre ce control civil asupra armatei mai vorbim?
De aceea vă întreb, Domnule Ministru al Apărării: după primul deces, ce ați schimbat? După al doilea, ce ați corectat? După al treilea, cine a răspuns, inclusiv la nivel de comandă și control?
A invoca organele de drept nu absolvă ministerul. Procuratura investighează după. Dar Ministerul Apărării trebuia să prevină. Responsabilitatea pentru prevenție, comandă și control vă aparține.
Este eșecul direct al managementului dvs din trei motive:
Unu: lipsa controlului: Inspectoratul Militar - „ochii și urechile” Ministrului Apărării - a eșuat. Fie nu ați știut ce se întâmplă în cazărmi - ceea ce înseamnă incompetență, fie ați știut și nu ați intervenit - ceea ce înseamnă complicitate.
Doi: Ați raportat că totul e sub control, în timp ce evaluările psihologice au devenit formale. Un sistem care nu vede suferința unui soldat înainte de o tragedie este un sistem defect.
Trei: Astăzi părinții nu se tem de rachete și amenințările hibride, ci de mediul toxic în care își trimit copiii la armată.
