2/2 E absurd și mizerabil ca, într-un oraș cu așa pretenții culturale, orice încercare de a vorbi public despre Octavian Goga să fie tratată automat ca extremism.
Este și vătămător social pentru noi, cei care am reacționat, dar asta e altă discuție!
Automatismul acesta depășește cadrul procedural, nu mai este vorba doar despre un răspuns administrativ. Este de fapt vorba despre o vulnerabilitate civică și politică majoră. Din clipa în care statul vrea să supra-interpreteze orice gest de clarificare, de nuanțare sau de apărare a unei memorii culturale și identitare ca pe o formă de propagandă interzisă, statul nu mai combate "excesele" istoriei, ci începe să anuleze cu totul personalități, opere, biografii și legături afective reale care fac parte din țesătura civilizației noastre!
Noi nu am cerut glorificarea doctrinei politice a partidului lui Goga/Cuza și nici justificarea antisemitismului. Nu am cerut reabilitarea "fascismului". Am cerut un lucru absolut elementar: dreptul de a întreba, în mod public și pașnic, procedural și profesionist, "unde este bustul poetului?", în ce condiții este păstrat, de ce a fost scos astfel și de ce, dacă se invocă legea, nu s-a mers spre o soluție muzeală ori cel puțin spre una demnă și cuviincioasă, ci nu spre o hală de depozitare.
Căci, de fapt, aici este o rană evidentă pentru (cei care se știu) români. Nu doare doar înlăturarea, ci și felul în care, după înlăturare, ni se impune să tăcem despre asta.
Ni se spune, în fond, că nu avem voie nici măcar să semnalăm disproporția, să cerem măsură sau măcar o minimă grijă față de sensibilitatea culturală și identitară a celor pentru care Octavian Goga înseamnă mai mult decât o etichetă politică aplicată retrospectiv: Goga înseamnă și poezie, și misiune națională, și luptă publică, și memorie istorică.
Un stat corect, necapturat, nu s-ar teme de o întrebare civică formulată demn și sincer. Un stat corect nu depozitează în batjocură ceea ce nu mai vrea să elogieze la vedere/arătare. Un stat românesc nu ar confunda voit și străveziu orice atașament cultural cu extremismul. Dimpotrivă, ar lucra cu mare atenție și grijă, cu discernământ și cu o sensibilitate sporită tocmai acolo unde memoria este dureroasă, disputată și, mai ales, vie.
Statul ar trebuie să respecte, nu să opereze ca agent colonial de sancționare și de umilire colectivă!
De aceea eu insist ca acest eveniment să aibă loc. Nu neapărat pentru a sfida legea (pentru care am fix zero respect!), ci pentru a cere ca legea să nu fie folosită de primărie orbește, disproporționat și umilitor.
Eu nu urmăresc radicalizarea în discurs sau în faptă, ci vreau apăra dreptul comunității mele de a nu fi tratată ca suspectă pentru simplul fapt că refuză anularea totală a unei personalități esențiale.
Vom continua demersurile noastre cu calm procedural dar cu inima în fierbere, cu fermitate și cu loialitate față de istorie, față de adevăr și față de personalitățile fondatoare ale culturii și civilizației noastre.
![Merry-[ 4 ]-MM Movie Channel Profile](/_next/image?url=https%3A%2F%2Fcdn.tgdio.com%2Fchannels%2F2026%2F04%2Fjckpez.webp&w=256&q=75)
