Grupul de la Cluj, cunoscut pentru conexiunile dubioase intre partide, cercuri de afaceri si din servicii secrete, are un echivalent intelectual in nucleul tot mai agitat si radical de la Babes Bolyai. Acum doua decenii, UBB il avea rector pe Ioan Aurel Pop, care dadea o replica sobra primului val al demitizarii, condus de Lucian Boia.
Acum UBB a inceput sa furnizeze mascarici exaltati ai dispretului pentru români, apologeti ai tiraniei "europene" si ai secesionismului. Ingrijorator, aceeasi institutie a dat 4 reprezentanti in grupul de reflectie de la Presedintie, care isi propunea sa regandeasca identitatea românească. Asta dupa ce alt rector, Daniel David, se facuse de ras ca ministru al Educatiei.
Demitizarea de acum a ajuns la un nivel huliganic, comparativ cu cea de pe vremea lui Boia. Pe atunci, scriitorul era acuzat de impietate ca il numea pe Mihai Viteazul "un condotier si un aventurier", care a unit din intamplare principatele. Epigonii lui Boia il fac direct "dobitoc" si "interlop". Horatiu C Damian deplange ca Ardealul ar fi decazut dupa "un secol de stapanire românească, inceputa de trogloditul Bratianu".
In anii 90, Lucia Boia confunda demitizarea cu demistificarea si pretindea ca indreapta niste exagerari ale istoriografiei nationaliste a lui Ceausescu. Punea semnul egal intre propaganda comunista si epopeea nationala, de la radacinile preistorice in contemporaneitate. Nu scria propria istorie "corecta" sau reala, dar venea cu corecturi ironice pe langa toti istoricii dinainte, ceea ce ii croia o aura de superioritate.
Demitizatorii din era internetului nu-si mai propun mai mult echilibru si precizie, ci o propaganda pura anti-românească, facuta pentru clickuri, de dragul de a soca. Unde Boia isi propunea, macar declarativ, sa arate ca românii ar fi ca alte popoare, oferind idealul racelii, ca in analiza unui obiect strain, ei isi propun sa batjocoreasca metodic. Sa arate ca suntem o esenta inferioara, "inapoiati", care s-au mai ridicat doar cu sprijinul altor neamuri harnice si istete, care ne-au civilizat de fiecare data cand ne-au stapanit.
Nici nu se mai pune problema ca ar face cercetare. Acesti universitari de scoala noua predau studentilor o istorie in scop propagandistic, in mod explicit menita sa se opuna curentului nationalist. Si una care sa faca insasi ideea teoretica de suveranitate a românilor in tara lor, una absurda si de oprit prin orice mijloace.
In 2024, cand s-au anulat abuziv alegeri, Horatiu C Damian cerea arestarea ziaristilor de la doua televiziuni, care se exprimau critic la adresa sentintei CCR. Iar colegul sau, Adrian Papahagi, extindea lotul detinutilor politici la preoti, politicieni si intelectuali.
Distrugerea sentimentului mandriei nationale era data initial ca o cura pentru vindecarea de tarele unei dictaturi. Acum e la pachet cu o altfel de dictatura pentru progres.
In 90, astfel de lucruri nu puteau fi spuse, pentru ca existau inca generatii cu educatie istorica si memoria dictaturii era proaspata, ca sa nu fie acceptata cenzura. Multe porcarii nu se puteau rosti sau canta de pe scena, ca mai exista bun simt. La fel, a doua condamnare a eroilor anti-comunisti s-a facut abia dupa disparitia supravietuitorilor inchisorilor.
Abia dupa anii 2000, românii au fost acuzati de crime de care nu ii acuzau nici manualele comuniste, cand se refereau la secolul trecut. A fost nevoie sa apara generatiile fara niciun fel de repere, ca sa aiba succes asa zisii istorici batjocoritori de acum.